Te trezesti intr-o dimineata ca omul care dormea langa tine in pat nu mai este, la fel si lucrurile lui din dulap, ca si telefonul aruncat pe noptiera si cartile de pe masa din sufragerie. Te trezesti intr-o zi ca cel la care dormeai in fiecare joi si la care ramaneai peste weekend, nu mai este nici macar la un telefon distanta pentru ca nu te mai suna si nu il mai poti suna. Se intampla totul intr-o dupa-amiaza sau intr-o seara la metrou la Unirii sau oriunde altundeva pe pamantul asta in care pur si simplu el pleaca, sau dimpotriva tu pleci, dupa niste lucruri spuse fara sens, dupa ce esti convinsa si el este convins ca nimic nu se mai poate repara de data asta, ca toate sunt de prisos. Era oricum un moment pe care il asteptati amandoi, erati convinsi ca va veni, nu se putea sa fiti chiar voi cei cu iubirea din stele, ei sunt exceptiile, voi in schimb sunteti regula. Stiati ca o sa se intample, stiati chiar si ce melodie se va potrivi cel mai bine pentru despartirea voastra, radeati pe seama asta si doar ignorati posibilitatea ca se va putea realiza cand intamplator ati fi discutat despre asta. Insa stiati ca va veni si desi nu va doreati, insa oricat de bine ar fi fost, era prea bine sa fie adevarat, iar oricat de rau ar fi fost, era prea rau de suportat. Si atunci totul se termina, irational, asa cum a inceput. Pentru ca in iubire nu exista rationalitate. Atunci cand te indragostesti nu o faci cu capul si nici nu decizi tu care este persoana care va beneficia de toate nebuniile din inima ta. Atunci cand te desparti desi ai iluzia ca ai cantarit totul de mii de ori, o faci fara sa stii, pentru ca iar, ceva din interiorul tau a cedat si a vrut sa opreasca orice ar fi existat inca acolo. Insa putine lucruri se termina cu adevarat cu o despartire, cele mai multe abia incep.
Si cand in sfarsit s-a terminat, de fapt nu ai nici cea mai vaga idee ce s-a intamplat, de ce s-a intamplat si mai ales ce se va intampla de acum inainte. Ca de obicei, esti luat prin surprindere, total buimac in fata unui inevitabil care s-a produs, oare si ireversibil? Dar asa e, atunci cand doare cel mai tare, si daca ati tot fost impreuna sau nu la diverse momente ale relatiei voastre, de data asta se simte cel mai profund finalul. Mandrie sau nu, lipsa de reactie sau incapacitate de reactie, n-are importanta, pentru ca multa vreme de acum inainte nu veti mai auzi unul de celalalt. Asa e normal pana la urma, o flacara atat de mare nu se poat stinge daca tot pui busteni pe foc. Este vestitul “timpul le rezolva pe toate”, pentru ca suntem inzestrati cu speranta de la primul moment in care ne-am nascut. Si pana la urma mergi mai departe, niciunul din voi nu cedeaza, nimic nu se intampla, pare logic si normal sa fie asa. Fie ele o mie de nopti in care iti vine sa te urci pe pereti sau in care plangi pana dimineata, este firesc ca din toate relatiile sa ramanem numai cu cele mai bune amintiri, si pana la urma se pare ca au fost si unele nasoale rau, din moment ce acum nu mai sunteti doi impreuna, ci doar doi separat.
Incepi sa analizezi rational o poveste irationala, e total anormal. Nu numai ca nu vei afla nimic, insa cu cat crezi ca incepi sa intelegi mai multe, cu atat te afunzi in niste lucruri care nu au existat niciodata, sunt doar create de mintea ta in cautare de justificari pentru lucruri care nu pot fi justificate. Mii si milioane de intrebari de fapt nu ar trebui puse. Si se intampla sa le tot pui, peste o luna, peste doua, peste trei, peste sase, peste un an sau poate doi. Si atunci totul pare din ce in ce mai ciudat. De ce atat timp si totusi te gandesti la toate lucrurile acelea? Au fost oare lucruri nerezolvate pe care ar trebui sa le lamuresti? Nu chiar, pana la urma ati ajuns la un punct in care fiecare a declarat ca a facut pace cu trecutul, ba chiar si simti ca totul este in regula, ca ce a fost a fost, important este doar prezentul. Dar lucrurile nu se opresc, nu sunt chiar asa cum credeai tu ca sunt, nu sunt chiar atat de simple. Si te face sa te intrebi daca nu cumva iubirea voastra era scrisa in stele? Daca nu cumva chiar voi erati exceptia?
Cum poti stii asta?
Nu poti, niciodata nu vei stii asta daca unul din voi nu va ceda. Mi-a placut un citat al lui Paler in care spunea ca daca oricare din femeile din viata lui s-ar fi intors i-ar fi cazut in genunchi. Nu cred ca e cazul aici, insa nu se va intampla nimic, daca niciunul din voi nu va actiona in niciun sens. Si probabil nici nu o veti face, pentru ca pe langa mandria cu care fiecare din voi este inzestrat, aveti si capacitatea asta de a considera varianta voastra din poveste ca fiind cea adevarata. Mai mult decat atat stiti sigur ca irationalitatea deciziei de a va desparti, tocmai prin caracterul asta al ei de “irationala” este cea mai buna. Nu mai stiti de ce ati facut-o si nici nu mai vreti sa va explicati, este totul cat se poate de clar, desi n-aveti nici cea mai mica idee. Au fost o groaza de sentimente care v-au dus in directia aceea si ati cazut prada lor. Pana la urma cine are nevoie de astfel de tensiuni, de astfel de nebunii, ce e facut e bun facut si gata. Si nu toti oamenii sunt facuti sa stea impreuna, poate ca ai pierdut 2, 3, 6 ani din viata ta in alta parte decat cu sufletul tau pereche (daca exista asa ceva) care te astepta, in timp ce tu erai in pat cu cel care urma sa isi periuta de dinti din baie.
Si apoi, incerci sa iti refaci viata, pentru ca asa e normal. Si cunosti tot felul de oameni, care nici nu iti plac, nici nu iti displac. Ce s-a intamplat cu scanteia aia de inceput, ce s-a intamplat cu iubirea, cu sentimentul asta de a fi indragostit? Unde a disparut? Doar pentru ca am iubit o data nu mai avem dreptul sa iubim inca o data, de doua sau de mai multe ori? Doar pentru ca am avut fluturasi in stomac pentru cel care a intors spatele si a plecat, inseamna ca a luat si fluturasii cu el? Pana la urma erau ai mei, in stomacul meu, ii vreau inapoi?
Ce sens are sa fii in relatii in care ti se ofera totul, in care ai toate lucrurile pe care nu le aveai in partea cealalta, in care ti se arata cum ar fi fost daca totul ar fi fost? Ce sens are sa fii cu oameni care te iubesc si iti spun ca te asteapta sa iti treaca junghiul din inima, sperand sa va indragostiti? Iubirea este si nu este o telenovela. Fetele bune nu trebuie sa ajunga cu baietii buni, ci cu cei care le fac sa pluteasca. Iar baietii buni la fel. Poate ai noroc, poate cel pe care il vroiai, cu rabdarea si perserverenta lui, iti aduce fluturasii inapoi, dar ce se intampla in caz contrar. Ce faci daca te vezi cu unul, cu doi, cu trei si nu esti pe un norisor?
Atat de complicat sa supravietuiesti in lumea asta unde standardele sunt in favoarea cuplului si casatoriei. Stai putin, ca nu este nevoie sa ma casatoresc pentru a fi fericita si nici nu este nevoie sa fiu intr-un cuplu pentru a fi fericita. Ce, crezi ca nu mi-as dori? Cine nu si-ar dori? Dar nu imi pune securea deasupra capului, pentru ca nu va face decat sa nasca sentimente necurate de ambele parti. De ce sa imbogatim lumea asta cu invidii si rautati? Nu sunt prea multe deja?
Singura sau intr-o relatie esential este sa stii ca tu esti singurul lucru pe care il ai cu adevarat, si toate eforturile in directia asta vor trebui sa mearga.
.